Este vorba despre un proces care descrie mineralizarea structurilor prin intermediul micro-organismelor. Aceste micro-organisme convertesc bioplasticele în dioxid de carbon, metan, apă şi biomasă.

În timp ce marea majoritate a produselor bioplastice sunt biodegradabile, unele nu sunt, cele numite „durabile”. Un produs plastic tradiţional pe bază de resurse fosile, aşa cum este polietilena, nu este biodegradabil. Unele produse plastice tradiţionale modificate sunt uneori numite „degradabile”. De exemplu, acestea pot conţine un aditiv care produce degradarea plasticului în condiţii de lumină ultravioletă şi oxigen. Acestea sunt cunoscute sub numele de „produse din mase plastice fotodegradabile”. Altele pot conţine un aditiv care iniţiază degradarea în condiţii specifice de temperatură şi umiditate. În acest caz, plasticul este cunoscut sub denumirea de „plastic oxo – degradabil” dar procesul de degradare nu este iniţiat de acţiuni de tip microbian. Acest proces de degradare nu este în conformitate cu standardul EN 13432.

Plasticele biodegradabile se degradează ca urmare a unor fenomene induse de celule (micro-organisme, enzime, fungi, bacterii). Un material este biodegradabil când degradarea este rezultatul acţiunii micro-organismelor şi materialul este, în ultimă instanţă, convertit în apă, dioxid de carbon, metan şi biomasă.
Plasticele compostabile sunt degradabile ca urmare a proceselor biologice care apar pe durata compostării şi care sunt convertite în dioxid de carbon, apă şi biomasă. Nu există efecte toxice colaterale, cum ar fi reziduuri toxice la nivel de apă, sol, plante sau organisme vii. Acestea sunt în conformitate cu EN 13432. În prezent, aceste mase plastice se bazează pe resurse regenerabile. A se remarca faptul că nu toate materialele biodegradabile sunt compostabile.

Micro-organismele şi enzimele, cum ar fi ciupercile, pot metaboliza bioplasticele biodegradabile:

1. Polimerul devine sursa acestora de hrană şi energie;
2. În continuare, micro-organismele transformă produsele din plastic biodegradabil în dioxid de carbon, apă şi biomasă.

Este necesar un anumit nivel de temperatură, căldură, apă şi oxigen, asigurat de către micro-organismele active şi bacteriile fungi, pentru a avea o biodegradare eficientă şi eficace. Un produs este compostabil în conformitate cu EN 13432 numai atunci când sunt îndeplinite condiţii specifice (temperatură, nivel de umiditate, timp) în cadrul sistemului de compostare. Aceste condiţii sunt semnificativ diferite în procesul de compostare la nivel de gospodărie şi cel din unităţile industriale sau municipale. Ca rezultat, multe produse care sunt în conformitate cu EN 13432 în interiorul facilităţilor industriale sau comerciale nu vor avea aceleaşi caracteristici în cazul compostării la nivel de gospodărie.

Plasticele bazate pe biomasă derivă din resurse regenerabile. În prezent, cele mai frecvent utilizate materii prime în producţia de plastice bazate pe biomasă sunt porumbul, amidonul şi cartofii.
Dar trestia de zahăr sau alte categorii de materii prime regenerabile, inclusiv procentul de biomasă prezent în deşeu (din gospodării, deşeuri municipale, industria produselor lactate, fabrici de celuloză, silvicultură, etc.) pot, de asemenea, să fie utilizate. Aceste materii prime sunt adesea convertite în mase plastice în cadrul unităţii de producţie.
Dar anumite tipuri specifice de plastice pot fi produse direct de către anumite plante. Unele biolpastice, de exemplu acelea care derivă din porumb cultivat în America de Nord, se bazează pe materii prime modificate genetic. Dar altele, nu.

Bioplasticele se comportă diferit faţă de produsele convenţionale din plastic. Acestea nu au aceleaşi caracteristici de performanţă dar sunt adecvate scopului în cadrul unei game specifice de aplicaţii.
Cea mai importantă piaţă pentru bioplastice, în prezent, este cea a ambalajelor. Aplicaţiile existente includ pungi cu scop comercial din plastic biodegradabil, saci pentru colectarea deşeurilor compostabile şi tăvi alimentare pe bază de produse compostabile şi biomasă. În prezent, se află în curs de cercetare numeroase aplicaţii şi în alte sectoare, cum ar fi cele ale industriei de autovehicule si cel electronic.

Industria de prelucrare a maselor plastice sprijină procesul inovativ privind bioplasticele care oferă societăţii şi lanţului de valoare a maselor plastice, o gamă de oportunităţi suplimentare, inclusiv:

1. Noi domenii de afaceri, inclusiv produse de nisă;
2. Posibilă reducere a carbonului fosilizat de-a lungul ciclului de viaţă al unui produs, chiar şi atunci când reciclarea sau reutilizarea nu sunt fezabile;
3. Beneficii suplimentare pentru funcţionarea unui produs, prin intermediul biodegradabilităţii, atunci când această caracteristică este fezabilă;
4. Promovarea vânzărilor pentru anumite produse cum ar fi hrana organică ambalată în ambalaj compostabil.

Treptat, biolpasticele îşi vor găsi locul în lumea complexă a industriei maselor plastice. Este de recomandat să se încurajeze şi să se sprijine această tendinţă, astfel încât să nu se producă un nejustificat faliment al acestei industrii. Industria noastră este dispusă să colaboreze cu diverşi parteneri pentru a realiza un progres relevant în aceste domenii. Inovarea şi diversitatea sunt punctele cheie, iar bioplasticele oferă noi oportunităţi.

O perspectivă economică asupra bioplasticelor indică:

• O valoare estimativă a pieţei de aproximativ 110,000 tone anual;
• O rată mare de creştere;
• Investiţii mari în cercetare, facilităţi de producţie mai mari şi locuri de muncă mai numeroase;
• O dependenţă redusă de disponibilul fosil (asigurarea furnizării, fluctuaţii de preţ);
• O rată crescută de acceptare din partea consumatorilor (dovedită prin studii de piaţă).

 

Plasticele biodegradabile pot fi reciclate dar nu este recomandat să fie combinate cu produsele tradiţionale din mase plastice. Este posibil ca incompatibilitatea dintre diverse tipuri de bioplastice să necesite sortarea acestora pe categorii înainte de a fi supuse reciclării.
De asemenea, acestea pot fi reciclate prin procese biologice (de exemplu, compostare).
Multe studii indică faptul că, fiind date anumite aspecte de natură economică sau ecologică, nu există „cel mai bun proces de reciclare” pentru mase plastice – acelaşi considerent se aplică bioplasticelor, similar cu situaţia produselor tradiţionale din plastic.

Bioplasticele oferă noi direcţii potenţiale pentru industria agricolă: o Produsele utilizate pentru hrană în agricultură (surse regenerabile) au un rol important în realizarea bioplasticelor; o Produsele bioplastice îşi găsesc domenii de aplicare semnificative în agricultură; o În plus, agricultura obţine o nouă piaţă nealimentară pentru produsele sale. Cât teren este necesar? În funcţie de categoria de plante sau de bioplastice, pentru biomasă este necesară o cantitate de aproximativ 2 tone de bioplastice cultivate pe fiecare hectar. Potenţialul suprafeţei depinde de dezvoltarea pieţei. Este necesar să fie remarcat faptul că există o îngrijorare publică în ceea ce priveşte culturile alimentare care ar putea fi convertite în aplicaţii nealimentare, inclusiv bioplastice. De aceea, devine important pentru agricultură şi industria bazată pe polimeri să asigure o utilizare echilibrată a terenului agricol.